Până la adoptarea Legii nr. 85/2014, practicianul în insolvență era ales în mod exclusiv de judecătorul-sindic, care avea prerogativa legală de a numi administratorului judiciar sau lichidatorul judiciar provizoriu, însă,  odată cu noua lege, au apărut o serie de modificări, printre care și aceea că, desemnarea practicianului în insolvență provizoriu se realizează cu prioritate la cererea creditorului, apoi la cererea debitorului, iar în cele din urmă de către judecătorul-sindic, pe baza ofertelor de servicii depuse la dosar, dacă niciunul dintre cei precizați anterior nu solicită desemnarea unui practician în insolvență.

În cazul în care există propuneri referitor la numirea practicianului în insolvență atât din partea creditorilor, cât și din partea debitorului, propunerile creditorilor vor avea întâietate.

Importanța alegerii practicianului în insolvență, fie că discutăm despre administratorul judiciar provizoriu sau despre lichidatorul judiciar provizoriu, rezultă din rolul pe care acesta îl are în procedura insolvenței, fiind printre organele abilitate legal să aplice procedura insolvenței.

Misiunea practicianului în insolvență este esențială în desfășurarea procedurii, având în vedere că acesta reprezintă și ocrotește nu numai interesele debitorului, ci și ale creditorilor. În plus, practicianul în insolvență, alături  de judecătorul‑sindic, oferă garanția respectării prevederilor legale și coordonează, supraveghează și acționează în vederea derulării procedurii insolvenței.

Prin urmare, cererile creditorilor au prioritate cu privire la propunerea administratorului judiciar provizoriu iar în cazul în care creditorii nu au formulat propuneri, practicianul în insolvență este ales la cererea debitorului.